Intimidare

O buna parte din presa Neo Marxista, stie sa joace un joc foarte penibil, jocul etichetelor. In momentul in care cineva nu este de acord cu agenda lor, cel mai usor mod de a scapa dintr-o discutie in contradictoriu, la care nu au argumente, este de a lipi o eticheta. Etichetele functioneaza, ele sunt de obicei cuvinte sperietoare, cuvinte care fac ca societatea sa nu vrea sa mai aiba de-a face cu obiectul de care s-a lipit o anume eticheta. Din pacate, exact ei, cei care la suprafata cer respect, cer libertate de exprimare, cer nefolosirea de etichete in dreptul lor sau in dreptul celor pe care ii apara, ajung sa se comporte intr-un mod radical. Nu vad nici un soi de mila, de intelegere a celuilalt, vad doar o dorinta exacerbata de a-l distruge pe cel care se opune ideilor sustinute de ei. Pe termen scurt, de obicei, scopul lor este atins, persoana critica este distrusa. Pe termen lung insa, cercul se strange in jurul lor tot mai mult, si tot mai multi oameni ajung sa se confrunte cu etichetele lipite de acesti justitiari social. Azi am eu eticheta lipita, maine sotia mea, poimaine mama, tata, frati si surori, prieteni, pana cand intr-o buna zi, ne vom da seama ca suntem cu totii: rasisti, legionari, neolegionari, nazisti, membri in noua dreapta si filo rusi eventual.

Se poate vedea cu ochiul liber ca suntem tot mai multi cei care nu sunt conformi cu aceasta noua ideologie. Eu plec de la premisa ca cei mai multi oameni sunt decenti. Sigur ca fiecare are plusuri si minusuri, dar, cei mai multi oameni sunt pur si simplu decenti si normali. Ups! Am rostit cuvantul normal! Deci, sunt un fascist! Istoria ne invata ca nu este bine sa discuti cu fascistii…Nu este bine sa expui fascisti. Nu este bine sa ajuti fascisti. De fapt, ei nu ar trebui nici macar sa respire. Si uite asa de la un simplu cuvant, sau de la o idee, in jurul unui om se creeaza un adevarat zid. La inceput persoana afectata incearca niste sentimente stranii. Asta este si ideea etichetelor. Cel etichetat isi pune intrebari, se uita in oglinda si se intreaba: oare chiar sunt fascist? Trec cateva zile, si in interiorul spatiului unde a fost aruncat mai apare o persoana. Hm…si ea? Da, si ea este fascista. Vai, si parea chiar o tipa de treaba. Te uiti cu mirare, dar la un moment dat iti spui: hei, macar nu sunt singur, suntem doi “fascisti”. Azi asa maine asa, cate unul pe zi, am ajuns o adevarata multime. Nu mai poti intoarce capul, ca mai dai de un fascist. De fapt, traim intr-o lume de fascisti. Ei, minoritatile, de pe norisorul lor vesel, privesc in jos si aleg : ala da, ala nu, ala da, ala nu, ala da, si ala, si ala si ala si celalalt, toti! Da, dar ei sunt minoritatea, asa ca au dreptul. Si mai sunt si “intelectuali”. Intelectuali pe naiba, aici cred ca este o neintelegere majora. Ei cei de pe norisor, au schimbat statutul de intelectual, cu cel de ideolog.

Oamenii trebuie sa inteleaga de ambele parti, ca este perfect in regula sa nu iti placa ceva. Ca este vorba despre savarine, cartofi copti, germani, englezi sau feminism, este perfect in regula sa nu iti placa ceva din cele de mai sus. Asta nu te face nici rasist, nici neonazist, nici sexist, nici una din etichetele uzuale. De fapt, oamenii nu ar face rau nimanui in general. In aceeasi masura, fiecare face micul rau, acela zilnic, celor din jur. Viata este asa fie ca ne place fie ca nu. Intotdeauna va fi cineva care nu te va placea, sau caruia nu ii va placea ceva din jurul nostru. Progresul, nu se poate realiza fara discutii deschise. Discutii asupra oricarui subiect. Daca afirmam ca este perfect in regula sa ne intrebam daca exista Dumnezeu, cred ca este la fel de corect sa ne intrebam daca ideologia Neo Marxista trebuie sa fie acceptata si mai mult imbratisata de toata lumea. In momentul de fata, oamenii care apartin Neo Marxismului, simt ca este momentul lor, momentul in care totul le este permis, si practic, in momentul in care din victime ar putea deveni cetateni, cetateni care respecta parerile altor cetateni, si dreptul altor cetateni de a nu ii simpatiza, ei devin din victima agresor. Interesant este ca acesti ideologi si cei care le imbratiseaza ideologia, sunt doar 5-7 % din populatie. Astfel o minoritate tine in sah si in teroare o majoritate. Intreaga societate devine tot mai paralizata in fata acestui asalt cultural. Jurnalistii incearca sa fie corecti politic, nu mai au curajul sa priveasca problemele in fata si sa scrie despre anumite lucruri. Politicienii de asemenea, devin paralizati. Toti se tem de etichetele care li s-ar putea lipi si de teroare instituita de acesti aparatori ai progresismului. Retraim timpurile intunecate ale anilor 50 cand oamenii nu isi mai vorbeau, anumiti indivizi erau evitati, anumite subiecte erau Tabu. Dezbaterea nu ii intereseaza, discutiile nu ii intereseaza, dialogul nu ii intereseaza. Ce ii intereseaza este impunerea vointei cu forta, prin intimidare, autovictimizare si folosirea eternelor etichete. Ajunge! Cred ca este timpul sa ne trezim!